marți, 24 martie 2009

In gura presei - Cutremur fericit la tot poporul


Si am scapat si de cutremurul asta. Dar ce a urmat in televiziune a fost de povestit. Emisiuni peste emisiuni, moderatori peste moderatori, reportaje din inima evenimentelor, interviuri incendiare cu babe afectate de sinistru, povesti in direct cu mosi care intrasera in stop cardio-respirator, copii mult prea mici pentru a mai fi trait un asemenea eveniment, specialisti de tot soiul, de la Marmureanu pana la ghicitoare in cafea, ce sa mai, tacam complet. Sper ca v-a placut ca nu se stie cand om mai avea asemenea ocazie fericita de a ne desfata.

Nu stiu daca ati observat, probabil ca da, ca daca eu am reusit, e clar ca se vede cu ochiul liber de catre orice om normal, dar in asemenea eveniment oamenii de tv se impart in cateva categorii. In primul rand, ii avem pe cei care simt ocazia unui reportaj epocal, direct din mijlocul evenimentelor, exagerand tot ce s-a intamplat ca doar se stie, dezastrul face rating. Apoi ar mai fi aia calmi, linistiti, neafectati, care ne spun clar ca suntem penibili in panica noastra nebuna. Si nu in ultimul rand, ii avem pe oamenii care stau pe margine si comenteaza ca la fotbal, cu o punga de seminte si o bere, facand misto si compatimindu-i pe sarmanii entuziasti. Or mai fi si altii, dar e enumerarea mea si imi permit sa ma opresc aici, ca sa-mi pot dezvolta articolul mai departe. Ei bine, dupa cum spuneam, din ultima categorie face parte si Mircea Badea, comentatorul de serviciu, la 1 zi dupa sinistru.

Daca de obicei, cu evenimentele unei zile normale, omul are ce sa comenteze, va dati seama ce-a fost acum, cu dezastrul oglindit in toata presa si televiziunea, cu intreruperea telefoniei mobile, cu oameni disperati cautandu-si rudele, nereusind sa afle daca acestia mai sunt in viata ori s-au pierdut cu firea si a sarit pe geam... Apropo de asta, imi permit o mica paranteza, doar va spuneam ca e articolul meu si ca-mi permit. De cutremur eram la un magazin si cumparam ceva. Ei bine, incep sa se miste un pic sticlele, dar asa, de-abia simtit. Lumea urla disperata ca e cutremur, iar eu ii intind banii vanzatoarei, sa plec in treaba mea. La care tipa, desi era evident ca fusese o simpla miscare, care nu avea ce sa puna in pericol, imi raspunde panicata ca trebuie sa mai astept ca sa-l sune pe fiul ei, singur acasa in momentul ala. Acum nu neg faptul ca un copil se sperie cand vine sinistrul peste el, mai ales daca n-a mai trait asa ceva, dar da-o dracu de treaba, era absolut evident ca exista mari sanse sa nici nu fi simtit amaraciunea. Ce vreau sa spun e ca, daca la amaratul asta mic de cutremuras facem ca toti dracii, speriati de bombe, cand o veni tata lui, cu blocul cazut peste noi, ce naiba mai facem? Sigur, mai nimic, incercam sa ne extragem de sub daramaturi si mai lasam naibii telefonul mobil. Gata, am incheiat paranteza si ma intorc la ce spuneam.

Ei bine, Badea s-a comportat ca un adevarat barbat, stapan pe el si pe emotiile sale, si a descoperit lista primariei, cea cu bulinele rosii aplicate pe cladiri, pentru a ne ajuta pe noi sa nu mergem in vizita la vreun prieten care, in prostia lui infinita, a facut un credit pe 100 de ani, cu o rata de 5.000 euro, pentru a-si lua un apartament intr-o astfel de constructie. Dupa cum spuneam, primaria, in nemasurata ei intelepciune, a facut...pardon, a redactat o lista. M-am corectat intrucat e lesne de inteles ca primaria, ca orice organ reprezentant al statului, nu a facut si nici nu face nimic. Putem spune cel mult ca redacteaza, intocmeste, prezinta, discuta, stabileste si alte asemenea verbe care nu inseamna aproape nimic din punct de vedere practic. Ei bine, in urma stradaniei iubitei noastre primarii (sa fiti voi sanatosi cu Oprescu al vostru cu tot!), avem o lista. Ok, n-avem blocuri renovate, fatade restaurate, cladiri consolidate, tevi schimbate, strazi asfaltate, zone alimentate cu apa, n-avem multe din ce ar trebui sa avem, dar avem o lista. Si in loc sa-i sugeram iubitului primar unde sa-si bage lista aia, noi o discutam. Pai daca altceva n-avem, discutam liste. Daca Badea a inceput...Lista asta minunata contine niste cladiri care, in caz de cutremur adevarat, o sa va cada in cap si o sa faca milioane de puncte de rating la tv. Sa le reparam ca sa prevenim problema? Sa le daramam si sa construim in loc ceva cat de cat sigur? Ati luat-o razna, asta presupune munca, treaba, maneci suflecate, alea alea, nu e de noi. Daca am face asemenea prostie, despre ce am mai vorbi dupa aia? Am ajunge ca amaratii aia din tari civilizate, sa ne preocupe starea naturii, poluarea, si asa ceva nu se face. Inca o data, multumim statului roman si tuturor institutiilor sale.

Stiu ca se termina cam brusc acest articol, dar mai mult decat ce am zis pana acum, nu stiu ce sa mai adaug. Inca o data, Cutremur Fericit, alaturi de toti cei dragi voua!